Alexandru Filipașcu
Alexandru Filipașcu (n. 20 aprilie 1902, Petrova, Maramureș – d. 20 decembrie 1952, Valea Neagră, Constanța). A fost un istoric, primar al orașului Sighetu Marmației, profesor și preot român unit, provenit dintr-o familie greco-catolică de vază din Maramureșul voievodal.A fost căsătorit cu Livia Buzilă, fiica preotului unit Ștefan Buzilă, din Poiana Ilvei (azi județul Bistrița-Năsăud), la 22 iunie 1928. Din căsătorie a avut doi copii: Livia (căsătorită Piso), la 27 martie 1931 și Alexandru, la 25 aprilie 1937. Fiica Livia Filipașcu, soția tenorului Ion Piso, îi recuperează o parte din manuscrisele ilustrului său tată și le publică postmortem. Alexandru Filipașcu a fost un adevărat „patriarh al istoriografiei maramureșene”. A fost ajutat educațional de unchiul lui, Gheorghe Bilașcu și el născut în Petrova. În anul 1922, după susținerea tezei de doctorat în filosofie, la Roma, a părăsit Cetatea Eternă și s-a înscris, ca audient, la anumite cursuri în cadrul Universității din München. În anul 1926 a urmat, de asemenea, cursuri în filosofie, la Paris. Doctor în filosofie la Roma, la Universitatea Pontificală Laterană (1922), iar mai apoi licentiat în teologie (1928) la Universitatea de Stat J. Kazimir, Lemberg - Lwow (Liov), cu teza susținută în limba latină, aceeași în care a fost și redactată, fiind de față și consulul României din acel oraș, cu respectiva ocazie onorantă. A fost hirotonit ăn vechea biserică a mănăstirii greco-catolice din Moisei, în ziua de 8 septembrie 1929, de Sfânta Maria Mică, de către însuși episcopul românt unit al Gherlei, Dr. Iuliu Hossu. Prima liturghie oficiată de către Alexandru Filipașcu a avut loc la Petrova, la 1 noiembrie 1929, în biserica din Susani, un vechi lăcaș de cult greco-catolic. A deținut funcția de prim ajutor de primar al Sighetului în perioada octombrie 1933 - noiembrie 1937, fără a avea însă o angajare politică. A fost membru în: Asociația pentru Cultura Poporului Român din Maramureș - ASTRA, Societatea „Principele Mircea”; Consiliul de Administrație al Băncii Populare „Tisa”, Banca „Maramurășană”, cenzor Pe această linie a perfecționării pedagogice continue, a urmat diverse cursuri la București (1928 - 1930), pe care le-a încheiat cu un examen de prestigiu, susținut la Iași și obținând media 8.17. El a evitat, cu diplomație, luptele interconfesionale, disputele ideologico-politice de la mijlocul anilor ’40, plasându-se însă ferm împotriva revizionismului maghiar și a zvârcolirilor iredentiste ucrainene. Între anii 1934 - 1936 a condus publicația „Ecoul Maramureșului”. În perioada 1948 -1952 a fost profesor de istorie și religie la Institulul Teologic Ortodox din Cluj.A fost arestat politic pe 15 august 1952. A fost deținut politic din vara anului 1952 la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde a decedat. Source: Wikipedia (ro)
Human - wd:Q12720322