„O fotografie veche de 14 ani” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în aprilie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul Nuvele, tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul În curte la Dionis, tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Nuvela analizează o minune pe care un imigrant român din America pretinde că ar fi săvârșit-o un predicator creștin, dovedit între timp ca escroc. Cu patru ani în urmă, soția imigrantului se vindecase miraculos de astm și întinerise fizic cu zece ani (arătând exact ca într-o fotografie veche de zece ani pe care românul i-o prezentase predicatorului) după ce taumaturgul s-a rugat pentru vindecarea femeii. Tema nuvelei o constituie manifestarea imperceptibilă a sacrului în aspectele banale ale existenței, precum și imposibilitatea oamenilor din societatea contemporană de a observa și a înțelege un miracol divin.Spre deosebire de majoritatea nuvelelor fantastice eliadiene, acțiunea acestei nuvelei nu se petrece în spațiul geografic românesc, ci în America. Cu toate acestea, „O fotografie veche de 14 ani” nu se îndepărtează de universul românesc, deoarece personajul principal este un imigrant român. În această nuvelă autorul intenționează să evidențieze deosebirea programatică dintre gândirea românească și gândirea occidentală. Source: Wikipedia (ro)